Sănătatea mintală a adolescenților, o criză tăcută
Nu e o exagerare, și nu e doar despre România. Sănătatea mintală a copiilor și adolescenților a devenit, la nivel mondial, una dintre cele mai mari provocări de sănătate publică ale acestei generații - și una dintre cele mai puțin vizibile, pentru că rareori se vede din exterior.
Ce înțelegem prin sănătate mintală
Sănătatea mintală nu înseamnă absența unei boli. E un spectru - de la a te descurca bine cu emoțiile și relațiile tale, până la momente de dificultate, anxietate sau tristețe, și, la celălalt capăt, tulburări care au nevoie de sprijin specializat. Majoritatea adolescenților se află undeva pe acest spectru, nu la extreme - motiv pentru care sprijinul timpuriu, accesibil, contează cel mai mult: nu trebuie să fii "suficient de rău" ca să ai nevoie de el.
Sunt bine?Organizația Mondială a Sănătății arată că 1 din 7 adolescenți cu vârste între 10 și 19 ani trăiește cu o tulburare mintală diagnosticată - reprezentând 15% din povara globală a bolii pentru această grupă de vârstă. Anxietatea și depresia sunt cele mai frecvente afecțiuni la această vârstă, iar suicidul rămâne a treia cauză de deces în rândul tinerilor de 15–29 de ani la nivel global.
În România, infrastructura pentru a răspunde acestei nevoi aproape că nu există la nivelul școlilor. Legea prevede un consilier școlar la 500 de elevi, dar în practică mulți ajung la 800, uneori peste 1.000 - o cifră care face imposibilă orice formă de sprijin individual, susținut, din partea sistemului actual.
Lipsa nu e de informare
Adolescenții aud despre sănătate mintală peste tot, pe rețele sociale, la ore ocazionale de dirigenție, în campanii publice. Lipsește altceva: un loc simplu, aproape, unde un adolescent anume, cu o problemă anume, poate ajunge la cineva pregătit să-l asculte — fără programare, fără listă de așteptare, fără ca asta să fie un demers vizibil, greu de făcut la 14 ani.
De ce 12–17 ani
E perioada în care se formează identitatea, relațiile și modul în care cineva învață să-și recunoască și gestioneze emoțiile. E și perioada în care presiunile se adună: schimbări fizice și sociale rapide, presiune academică (inclusiv anxietatea legată de evaluările naționale), expunere constantă la rețele sociale și comparație socială, și primele experiențe reale cu anxietatea, tristețea persistentă sau izolarea. Un adolescent care primește sprijin acum are șanse mult mai mari să crească știind cum să-și gestioneze stările, decât unul lăsat să găsească singur răspunsuri.